Laura Vicaş, Dan Ardelean and Ştefan Budahazy

REZUMAT

Obiective. Lucrarea cuprinde evoluția culegerilor de rețete, ce aveau să fie numite Farmacopei abia în anul 1560, fiindu-i dată nomenclatura de pharmacopoeia, de către Ricettario Fiorentino. În acest scop am luat fiecare ediție din cele unsprezece ediții ale Farmacopeii Române, și am realizat o prezentare a fiecăreia atât contextul în care a apărut cât și unele date interesante legate de acestea. De asemenea, am făcut o analiză a evoluției curentei ediții față de ediția anterioară din varii aspecte: substanțe medicamentoase nou introduse ori retrase, monografii ale formelor farmaceutice nou introduse ori scoase, unități de măsură folosite, nomenclatură.

Rezultate. Studiul legat de monografiile formelor farmaceutice aparținând fiecărei ediții cuprinde o scurtă interpretare, cât și o statistică legată de monografiile generale ale formelor farmaceutice, pentru a vedea formele utilizate de la prima ediție până la curenta ediție, monografii care au fost introduse undeva pe parcurs, sau monografii ce au avut apariții solitare. Unele dintre aceste monografii generale, ce au apărut prima dată în ediția a 3-a, au supraviețuit până în ediția a 10-a, lucru ce atestă autenticitatea acestora.

Concluzii. Farmacopeile trec printr-o transfomare a funcției lor. Calitatea medicamentelor, de-a lungul secolelor, a fost asigurată de tehnicile standard, cuprinse în farmacopei.

Cuvinte cheie: forme farmaceutice, Farmacopeiele Române, culegeri de rețete

Full text | PDF