Constantin Ionescu-Tîrgovişte

REZUMAT
Diabetul zaharat este o boală cunoscută încă din Antichitate, datorită caracterului dulce al urinei pacienţilor. Epoca modernă a diabetului a debutat în 1815 prin descoperirea făcută de chimistul francez Eugène
Chevreul, care a constatat că substanţa dulce din urina pacienţilor diabetici este identică cu zahărul din struguri. Din acest moment studiul diabetului a trecut prin mai multe etape: dezvoltarea metodelor de
determinare a glicemiei şi a semnifi caţiei sale fi ziologice (A. Bouchardat, Claude Bernard); descoperirea organului implicat în diabet (E. Lancereaux, P. Langerhans, von Mering şi Minkowsky, E. Laguèsse);
demonstrarea indirectă a prezenţei unui hormon antidiabetic pancreatic, posibil produs în „insulele Langerhans“ (E. Hédon, E. Gley, G.L. Zuelzer); descoperirea hormonului antidiabetic şi caracterizarea
tuturor acţiunilor sale metabolice (N.C. Paulescu); purifi carea extractului pancreatic de către J.B. Collip şi utilizarea lui în tratamentul diabetului de către J. MacLeod, F.G. Banting şi C.H. Best; Premiul Nobel
pentru descoperirea făcută de Paulescu şi purifi carea extractului pancreatic făcută de Collip a fost atribuit în 1923 lui Banting şi MacLeod.

Cuvinte cheie: diabet zaharat, hormon antidiabetic pancreatic, N.C. Paulescu, insulină

Full text | PDF