Lavinia Vlaia, Ioana Olariu, Georgeta Coneac, Ana Maria Muţ, Vicenţiu Vlaia, Zoltan Szabadai and Dumitru Lupuleasa

REZUMAT

Clorhidratul de propranolol (PRHCl), un antagonist β-adrenergic neselectiv din a doua generaţie de β-blocante, este un candidat ideal pentru aplicaţii percutanate, deoarece prezintă un timp de înjumătăţire scurt şi o biodisponibilitate sistemică relativ mică după administrare orală, ceea ce explică creşterea interesului în dezvoltarea sistemelor de cedare dermică şi transdermică a acestui medicament. Obiectivul acestui studiu a constat în dezvoltarea şi evaluarea unor geluri hidroetanolice pe bază de hidroxipropilmetilceluloză (HPMC), conţinând clorhidrat de propranolol 3% şi diferite terpene (mentol, camfor, timol, eucaliptol şi α-bisabolol) ca promotori de absorbţie.

Materiale şi metode. PRHCl (3%) şi terpena (5%) au fost încorporate prin dizolvare în geluri hidroetanolice pe bază de HPMC, obţinându-se şase preparate, inclusiv formularea de control fără terpenă. Gelurile hidroetanolice cu PRHCl obţinute au fost evaluate în ceea ce priveşte caracterele macroscopice, conţinutul în substanţă activă, pH-ul, caracterele reologice şi eliberarea in vitro a PRHCl prin membrană sinteti că hidrofilă, utilizând celule de difuzie Franz.

Rezultate. Gelurile hidroetanolice cu PRHCl şi terpene studiate au corespuns prevederilor F.R. X în ceea ce priveşte aspectul, omogenitatea, conţinutul în substanţă activă şi pH-ul, iar din punct de vedere reologic au prezentat un comportament pseudoplastic tixotrop, cu viscozitate aparentă şi consistenţă (evaluată prin capacitatea de penetrare şi cea de etalare) corespunzătoare preparatelor semisolide. Studiul eliberării in vitro a PRHCl a condus în toate cazurile, exceptând gelul cu timol, la procente mari de substanţă activă cedată după 8 ore (86,03-92,02%), la valori mari ale fluxului în stare staţionară (1.075,90-1.760,40 μg/cm2 /h) şi ale vitezei de cedare (2.909,50-4.841,90 μg/cm2 / h1/2). Permeaţia in vitro a PRHCl prin membrana sintetică din gelurile hidroetanolice studiate a fost descrisă cu acurateţe de modelul Korsmeyer-Peppas (R2 > 0,86).

Concluzii. Prezenţa terpenelor, cu excepţia timolului, în gelurile hidroetanolice pe bază de HPMC cu 3% PRHCl studiate nu a influenţat semnificativ caracteristicile lor fizice şi eliberarea in vitro a substanţei active prin membrana sintetică. Rezultatele obţinute sugerează faptul că gelurile hidroetanolice cu terpene dezvoltate, cu excepţia celui cu timol, pot fi utilizate ca vehicule pentru eliberarea topică a PRHCl.

Cuvinte cheie: clorhidrat de propranolol (PRHCl), HPMC, geluri hidroetanolice, terpene

Full text | PDF